Ana Bandea

Eu sunt ANA, copilul ( prinţesa ) pe care îl aşteptau de mai multă vreme cu mult drag şi nerăbdare parinţii mei. A fost un drum lung şi plin de emoţii până să ne întâlnim, dar ei spun că merită. Mi-au spus că au fost foarte fericiţi când au aflat că mami e însărcinată. De atunci toţi au fost atenţi şi grijulii cu ea şi uneori chiar exagerat de ocrotitori pentru firea ei. Am înţeles că am fost un copil cuminte şi nu i-am creat probleme în timpul sarcinii, poate doar un pic mai energică în burta lu’ mami spre sfârşit. Nici nu aveam cum să fiu altfel. Am umblat împreună cu mami şi tati la mare, cu vaporul, am fost pe munte, am socializat cu “fetele” la vestitul Tempo, cu finii Emil şi Adina, cu Rareş şi Laura, am ascultat cu mult calm diversele zgomote ale aparatelor de la laboratorul unde lucrează mami până aproape de ziua mea de naştere. Am reuşit să-i surprind pe toţi cu greutatea, lungimea şi data naşterii mele. Mama chiar parcă se îndoia că voi fi fetiţă cu toate ca doctorul îi confirma de fiecare dată când se întâlneau. Prietenii ştiau că mama a fost născută în urma unei petreceri şi întâmplător luna aceasta au fost multe zile de naştere şi diferite întâlniri, lucru care îi determina de fiecare dată când se vedeau să facă tot felul de presupuneri. Se pare că nu i-am dezamăgit. Duminică dupaamiază parinţii mei au fost invitaţi la Adina şi Emil şi au petrecut după “obiceiul” lor, ba chiar au mers destul pe jos, iar seara când s-au întors acasă , după cum scria şi Emil, eu m-am hotărât să le fac o surpriză: să facem în sfârşit cunoştinţă. Aşadar, au mers luni dimineaţa la spital. Medicii spuneau că abia înspre seară îmi voi face apariţia, dar ca să nu mai sufere mama mult, ne-am concentrat amândouă şi la ora 15.05 am plâns pentru prima dată. De fapt a fost de bucurie. Aşa de mare că pentru mult timp am fost vedeta întregii secţii, reuşind să-i eclipsez pe ceilalţi nou născuţi. Erau acolo mulţi prieteni care umblau pe holuri, dar cel mai emoţionat şi nerăbdător era tata care a fost informat în detaliu de Adina cu tot ce se întampla în sala de naşteri. El a fost permanent alături de noi şi încerca să pară puternic . Pe mama au lasat-o fără cuvinte medicii când i-au spus cât sunt de mare şi de dolofană, dar mai ales când ne-am văzut pentru prima dată. S-a bucurat tare mult pentru mine şi a fost mulţumită de faptul că grija ei din timpul celor nouă luni nu a fost zadarnică. Tata şi-a revenit mai greu, apoi a început să-mi facă poze, să mă filmeze şi să sune pe toată lumea. Cu siguranţă niciodată nu voi afla cu adevarat ce au însemnat acele momente în viaţa lor, dar acum eu sunt fericită pentru bucuria şi împlinirea lor.

Mami şi tati îi mulţumesc lu’ Doamne-Doamne că le-a dat în grijă un copil de nota 10!