Eu sunt ANA, copilul ( prinţesa ) pe care îl aşteptau de mai multă vreme cu mult drag şi nerăbdare parinţii mei. A fost un drum lung şi plin de emoţii până să ne întâlnim, dar ei spun că merită. Mi-au spus că au fost foarte fericiţi când au aflat că mami e însărcinată. De atunci toţi au fost atenţi şi grijulii cu ea şi uneori chiar exagerat de ocrotitori pentru firea ei. Am înţeles că am fost un copil cuminte şi nu i-am creat probleme în timpul sarcinii, poate doar un pic mai energică în burta lu’ mami spre sfârşit. Nici nu aveam cum să fiu altfel. Am umblat împreună cu mami şi tati la mare, cu vaporul, am fost pe munte, am socializat cu “fetele” la vestitul Tempo, cu finii Emil şi Adina, cu Rareş şi Laura, am ascultat cu mult calm diversele zgomote ale aparatelor de la laboratorul unde lucrează mami până aproape de ziua mea de naştere. Am reuşit să-i surprind pe toţi cu greutatea, lungimea şi data naşterii mele. Mama chiar parcă se îndoia că voi fi fetiţă cu toate ca doctorul îi confirma de fiecare dată când se întâlneau. [...]